Arhive lunare: Mai 2013

Excursie in familie in muntii din Nordul Madridului

Dragilor, sambata 1 iunie, va invit pe toti, cu mic , cu mare, sa sarbatorim Ziua Copilului printr-o escapada in muntii din Nordul Madridului, mai precis in Lozoya, apoi in El Pontón del Olivo si in final in Patones de Arriba. Puteti sa aduceti si catelul si purcelul, mergem in aer liber, e loc pentru toti. In Lozoya se organizeaza o „festiaventura” (detalii aici http://www.festiaventura.com/). Va astept sambata, 1 .05. 2013 la orele 10,00 in benzinaria Repsol din Torrelaguna (pe N-320). Din Guadalajara si Azuqueca traseul va fi in total cam de 200 de km de aceea va trebuie de mancare si voua si masinii. Intoarcerea va fi dupa-amiaza pe la vreo ora, nu stim care…Sper sa vina de peste tot cate cineva (Guadalajara, Azuqueca, Torrelaguna, Talamanca, San Agustin de Guadalix),pentru a ne cunoaste, a schimba puncte de vedere si de ce nu, a se imprieteni. Hai, rupeti-va putin timp liber, copilul are nevoie de voi, nu de jucarii, nu mai gasiti scuze, e ziua copilului 🙂

Va astept,

Eleonora

O altfel de sedinta cu si pentru parintii romani din Spania

Ce inseamna pentru un profesor roman sa predea in scolile din Spania? In primul rand o enorma satisfactie. Apoi, o cantitate enorma de timp dedicata studiului, pregatirii, neglijarea propriilor copii si a familiei, o imensa rabdare pentru a suporta toate reprosurile aduse direct sau indirect  romanilor atat din partea romanilor din Spania cat si din partea spaniolilor, perseverenta in incercarea de a constientiza romanii din strainatate de beneficiile unui curs gratuit oferit in conditii corespunzatoare (sala de clasa, carti, materiale gratuite), puterea de a fi mereu dispus sa aplaneze orice conflict, de orice fel, atat intre elevii de diferite varste din clasa cat si intre elevii romani si spanioli, mult profesionalism, multa flexibilitate, rabdare cu R mare.

Esecul scolar (vorbesc aici de limba romana si cred ca nu numai), “fracaso” cum ii spun spaniolii (si care cred ca suna mai bine pentru ceea ce reprezinta), apare sigur, in urmatoarele doua cazuri: atunci cand parintii sunt mereu la munca si nu au timp defel sa stea de vorba cu copiii lor in limba romana sau atunci cand , pentru a-si usura corvoada de a fi parinte si pentru a-si trai din plin tineretea sau viata, le permit copiilor sa faca ce vor, cu alte cuvinte ii abandoneaza . Din pacate sunt destui parinti romani – si nu numai- din ambele categorii.

Multi romani nu ajung sa afle de existenta acestui curs. Sunt , din pacate, chiar preoti care nu anunta cursul pentru ca si ei organizeaza cursuri in parohii. Este o initiativa demna de toata aprecierea atat a lor cat si a tuturor asociatiilor de romani care organizeaza asemenea cursuri. Sunt benefice pentru tot ce inseamna romanism si fiinta nationala (chiar daca mi-e frica sa folosesc deja acesti termeni pentru modul abuziv in  care au fost folositi pana nu demult. E adevarat ca fiinta nationala nu se predica ci se practica, de aceea unele state care nu le-au vorbit niciodata copiilor lor in acesti termeni au o identitate mai puternica si mai bine inradacinata.)

Diferenta dintre acest curs de LCCR organizat de Ministerul Educatiei din Romania si toate celelalte cursuri de limba romana este ca acestea sunt recunoscute oficial de catre autoritatile scolare din Romania, prin adeverinta pe care copiii o primesc la sfarsit de an, sunt predate de un personal didactic calificat si evaluat in fiecare an, se desfasoara, cum am mai spus,  intr-un cadru organizat, in scoli.  Partea dureroasa e ca , in ciuda numarului mare de copii romani, trebuie sa organizam cursurile cu copii  de varste diferite, lucru care ii beneficiaza prea putin. In unele cazuri , chiar daca s-ar fi putut organiza grupe de copii prescolari si copii scolari parintii nu au vrut sa mearga de la o scoala la alta chiar in aceeasi localitate..

Pe cei care mai critica nu doar cursul ci si statul roman as dori sa-i intreb de cate tari au aflat care organizeaza asemenea cursuri gratuite pentru copiii lor? Bineinteles ca nu vreau sa cad nici in extreme, extremele nu au fost bune niciodata, dar acest lucru este demn de lauda, este o mana intinsa “familiei” din afara, care nu acepta de multe ori un cadou gratuit, limba materna. Este un fel de a spune “va asteptam, va scriem si va vorbim, nu ne uitati!”…

As vrea sa mai vorbesc putin despre dificultatile lingvistice pe care le au copiii romani emigranti din Spania : nu pronunta corect ǎ si â, confunda genurile substantivului, nu identifica bine masculinul si femininul, le este extrem de greu sa termine o fraza doar in limba romana, apeleaza foarte des la cuvinte spaniole, cunoscute,  “romanizeaza” sau “spaniolizeaza” limbile intre ele, confunda de multe ori in scris ce romanesc cu che spaniol in loc de ţe scriu ce, confunda ǎ cu e in scris, desi romani, vorbesc intre ei doar spaniola .Se vede foarte mult cand se ocupa cineva de copil  la limba romana in familie.

Copiii sunt foarte sensibili la mediul inconjurator , atat fizic cat si psihic. Ei simt daca sunt sau nu acceptati iar unii dintre ei, din dorinta de a se integra, afirma sus si tare, de fiecare data, ca ei, daca s-au nascut in Spania, sunt spanioli, nu romani. Unii sunt chiar exagerati in acest sens. Ar fi bine sa mai stea de vorba cu ei parintii si sa le aminteasca – asa cum o fac si eu – ca chiar daca le schimba tot sangele cu cel al unui spaniol, genele tot romanesti le vor avea si poate sa le dea orice stat orice cetatenie, daca sunt oameni vor fi bine primiti peste tot, daca nu, nu.

Sa nu credeti ca toti profesorii spanioli sunt de acord cu acest curs. Din fericire insa toti directorii  scolilor cu care am colaborat au fost foarte deschisi proiectului  si ne-au sprijinit. Unii profesori spanioli vorbesc cu parintii si le spun ca daca sunt in Spania trebuie sa vorbeasca spaniola si ca limba materna le pericliteaza studiul.Unii parinti ii asculta si le vorbesc copiilor doar in spaniola. Este dureros …Am avut odata  o discutie cu o profesoara care a intrat in clasa in care ne desfasuram orele (era clasa ei) si a spus in fata copiilor ca daca sunt in Spania trebuie sa vorbeasca in spaniola. Atunci i-am spus ca “voi v-ati invatat limba materna, nu?” A tacut. Institutul Cervantes este cunoscut in toata lumea pentru promovarea limbii spaniole.

Uniunea Europeana inseamna “unitate in diversitate”. Respectul si omenia sunt factorii care fac ca o societate sau o uniune sa evolueze sau nu. Uniunea Europeana este un proiect foarte generos, din toate punctele de vedere. Cred ca daca va supravietui va fi o comunitate foarte puternica pentru ca se va baza pe competitivitate. Va lua ce e mai bun din toate tarile si va fi o forta mondiala (si este deja). De aceea extremele nu sunt bune. Nu suntem mai buni doar pentru ca suntem romani, aceasta e o prejudecata. Daca mergem intr-un loc strain e normal sa luam totul de la zero si de noi depinde de cum se va vorbi despre noi, de bine sau de rau. Trebuie sa ne bucuram ca aici in Spania am putut sa comparam doua culturi, doua civilizatii, putem sa alegem ce e mai bun din fiecare.

De ce am scris mai demult articolul despre iubire? Pentru ca este ceva in care cred. Cred ca societatea spaniola capitalista de azi nu se mai preocupa atat de mult de partea spirituala (ziceti-i cum vreti, umana, sensibila) a vietii. Am scris articolul pentru a trage un semnal de alarma si pentru a nu permite ca fii nostri sa devina doar niste consumatori materialisti si individualisti. In acest sens, in Romania, latura sensibila a vietii este, inca, mai aprinsa.

Bineinteles ca educatia este influentata in mare masura de mediul in care se desfasoara dar adultii si parintii au obligatia de a supraveghea si de a alege mediul potrivit pentru educatia copiilor lor. Eleanor Roosevelt a spus odata ca doar cine accepta sa fie luat in ras va fi luat in ras. Unii copii (din pacate din ce in ce mai multi cu astfel de probleme) replica “ii sparg fata” unuia care rade de el. Copilul, de cele mai multe ori face si spune ce vede si ce aude. Unde le aude? Cel mai probabil acasa. Parintii trebuie sa inteleaga in astfel de situatii ca “un lucru care nu te omoara te intareste” Bineinteles ca daca e vorba de ceea ce mai nou se numeste “bullying” sau “acoso” adica de o hartuire fara limite a unui copil trebuie intervenit la toate nivelurile, insa copilul trebuie invatat sa se apere si singur (bineinteles ca nu prin pumni) De aceea e importanta si integrarea sa intr-un colectiv. Dar asa cum v-am mai spus, acest colectiv trebuie urmarit si verificat pentru ca, din pacate, multi copii romani o sfarsesc rau doar din dorinta de a apartine unui colectiv caruia parintii nu i-au acordat importanta cuvenita.

La sfarsit va recomand niste lucruri pe care le-am citit si eu si mi-au placut: ”Parintele nu are zile libere” “Copilul nu vine cu manual de instructiuni”, “Educatia nu e pregatirea pentru viata, ea e viata insasi”, “Ca sa se simta fericiti, parintii trebuie sa dea mereu”, “Copiii au nevoie mai mult de modele decat de critici”, “Iti dai seama cat datorezi parintilor numai cand ai si tu copii”, “Un tata prea bland si prea milos isi nenoroceste copiii”, “Familia este scoala in care esti deopotriva si profesor si elev”.

Ingrijiti-va si educati-va copiii, bucurati-va de familiile voastre, sunt singurele bogatii adevarate!

Despre cetatenii (romana si spaniola)

Aici aveti tot ceea ce trebuie sa stiti despre ele:

http://cetatenie.just.ro/legislatie/

http://www.mjusticia.gob.es/cs/Satellite/es/1215198282620/EstructuraOrganica.html

Cum descoperi si incurajezi interesele copilului

1. Vorbeste cu el despre materiile care ii plac si despre cele care nu ii plac. Afla ce anume ii place la materiile la care se descurca bine si care il intereseaza si ce nu ii place la cele care nu il intereseaza.
2. Vorbeste-i despre propria ta profesie si ajuta-l sa afle cat mai multe despre alte profesii care il intereseaza. Daca este posibil, ii va fi util sa cunoasca oameni care lucreaza in domenii cat mai variate si care sa ii vorbeasca despre activitatile lor.
3. Observa ce prefera sa faca in timpul liber. Este bine sa ii acorzi copilului posibilitatea de a petrece timpul si intr-un mod neorganizat, chiar daca pare ca „pierde vremea”. Asemenea momente il ajuta sa isi adune gandurile, sa aleaga singur anumite activitati si sa faca planuri de viitor. Atunci cand alege din proprie initiativa o anumita activitate, inseamna ca il intereseaza. Atunci cand repeta aceasta activitate si obtine rezultate vizile, inseamna ca are si o abilitate pentru aceasta. In ambele cazuri, este nevoie sa il sprijini, pentru a invata cat mai multe despre respectivul domeniu.
4. Du-l pe copil in locuri in care poate invata lucruri noi: vizitele la muzee, la biblioteca sau in librarii, precum si excursii in locuri cu importanta istorica sau culturala il ajuta pe copil sa se apropie de diferite domenii de cunoastere si sa isi descopere abilitati nebanuite.
5. Pune-i intrebari despre subiectele care il pasioneaza. De exemplu, daca il pasioneaza fotografia, cere-i sa iti arate cele mai recente fotografii sau sa iti arate lucrarile fotografilor sai preferati.
6. Ofera-i materiale despre subiectele care il intereseaza. Daca a descoperit ca il intereseaza pictura, ofera-i carti de istoria artei sau indruma-l catre surse de informatie de pe internet.

Tipuri de interese

Exista mai multe categorii de interese, descoperite si descrise de specialisti. Iti prezentam in continuare cateva dintre acestea, pentru a le identifica mai usor la copilul tau.

1. Interesul pentru munca fizica, pentru activitatile care presupun forta fizica si implicare mai putina din punct de vedere verbal sau mai putina interactiune cu alti oameni. Persoanelor din aceasta categorie le plac domeniul mecanic, agricol si auto. Interesele sunt mai degraba tehnice decat social-verbale. Se descurca bine cand trebuie sa manipuleze instrumente sau sa realizeze diverse activitati fizice. Persoanele care au aceste interese fac parte din tipul realist.
2. Tendinta investigativa, de a intelege diverse fenomene, de a gandi probleme si de a organiza si preferinta pentru sarcini ambigue. Persoanele din aceasta categorie isi formeaza competente stiintifice si matematice si evita situatiile in care trebuie sa fie persuasive sau activitatile repetitive. Acest tip de interese se numeste intelectual.
3. Interesul pentru modalitatile artistice de exprimare si relationare cu ceilalti este de obicei insotit de preferinta pentru sarcini nestructurate si de tendinta de exprimare a propriilor emotii mai mult decat cei din jur. Persoanele din aceasta categorie se aseamana celor din categoria interesului intelectual, dar sunt mai atrase de domeniul cultural-estetic decat de cel stiintific si isi formeaza competente in domeniul muzical, literar, plastic. Acest tip de interese se numeste artistic.
4. Oamenii care au rol „de sustinere” sunt sensibili la nevoile celor din jur si le place sa ii ajute pe ceilalti si au relatii apropiate cu cei din jur. Aleg activitati de predare, activitati terapeutice si de asistenta sociala. . Acest tip de interese se numeste social.
5. Categoria de oameni care prefera sa isi foloseasca persuasiunea pentru a obtine ceea ce isi doresc, urmaresc de obicei roluri de conducere, dominare, atingere a unor scopuri organizatorice sau financiare. Aceste persoane au competente de lider si de negociere. Acest tip de interese se numeste intreprinzator.
6. Persoanele care prefera regulile, cadrul structurat de lucru, ordinea si autocontrolul in relatiile cu cei din jur fac parte din categoria „conformista”. Interesele acestora ii face subalterni eficienti, dornici sa isi faca singuri treaba, in liniste. De asemenea, acesti oameni apreciaza statutul si prestigiul social. Acest tip de interese se numeste conventional.

Aceste categorii de interese sunt descrise in chestionarul de interese „Holland”, denumire propusa dupa numele cercetatorului care l-a realizat.

Din www.didactic.ro

Despre iubire. Iubirea ateniana si iubirea spartana

Despre iubire

Iubirea: Flacara care arde mintile, banii si stima.Concluzie: mintea, banii si stima apartin ratiunii, ghetarului, diamantului, perfectiunii. Iubirea nu este perfecta dar diamantarul si-ar da toti banii pentru ea. “Acolo unde ti-e sufletul iti este averea”Iubirea inseamna incredere deplina, abandonarea sinelui. Doar fricosii tremura ca nu vor mai avea bani, cariera sau putere. Iubirea iti da aripi prin care zborul devine mult mai implinitor decat toate avutiile si toate functiile lumii.”Iubirea l-a orbit”… ce norocos… a putut sa moara putin pentru lumea aceasta pentru a vedea lumea noua catre care nazuiesc cu totii. A iesit din sfera umana si a intrat in cea spirituala. Folosim acest termen “spiritual” pt varii sensuri: lumea mistica, a credintei, lumea sufletului si lumea mintii (Cat este de “spiritual”! spunem despre unul care face glume reusite dar expresia s-a schimbat foarte mult fata de semnificatia sa originala). Anticii nu au gresit deloc cand au reprezentat iubirea prin Cupidon cu a lui sageata .Iubirea exista ca o energie pozitiva a lumii, fiecare dintre noi o lanseaza incoace si incolo dar ea devine implinire atunci cand  doua sageti arzatoare coincid, isi raspund. Lucrul acesta se intampla foarte rar si oamenii ar trebui sa rationalizeze si acest fenomen (cum fac de altfel cu toate fenomenele) si sa aiba grija de el, sa-l protejeze, sa-l respecte… De obicei sagetile sunt “oarbe”, ele nu vad nici casa, nici functia, nici pozitia sociala a celui catre care merg, nici frumusetea si nici varsta, cu atat mai putin banii si averile. Prin incandescenta lor ele ard tot raul din jur: cuvinte urate, gesturi ofensatoare, atitudini de superioritate sau lipsa de atentie. Noi am invatat, stim cum trebuie sa ne comportam cand vrem sa aratam ca suntem indragostiti si in fata unui suflet inocent un teatru bine jucat e mai mult decat suficient pentru a-si atinge telul. Iar telurile sunt purtate de interese: de a arata lumii ca ti-ai gasit sot/sotie, ca te-ai “aranjat” printr-o casnicie de convenienta, ca ai reusit sa-ti vezi visul de a avea copii, etc. Ce trist… Daca si-ar da seama oamenii  cate vizite la medici ar putea evita daca ar fi mai sinceri cu ei insisi… Ipocrizia este dusmanul sufletului. Ne cladim si ne imbogatim in fiecare zi ratiunea, cunostintele despre viata dar uitam de coarda sensibila a lumii. Intelectul fara suflet e infect, sufletul fara intelect e defect…uite-o rima :). De ce a fost si este Eminescu atat de mare? Pentru ca le-a avut pe amandoua.. El, la fel ca toti marii eroi ai istoriei. Iubirea nu inseamna inchiderea intr-o camaruta si uitare de lume. Ea creste si se intareste asemeni florilor de camp. Una singura sau doua rezista mai greu intemperiilor decat cele din lan.

Desigur ca multiculturalitatea actuala, coabitarea oamenilor de diferite origini si culturi ne imbogateste spiritual si adesea si material. Insa daca nu se pastreaza “cuvantul” va disparea si fiinta. Pentru ca daca in Biblie este scris ca “la inceput a fost cuvantul” este logic ca daca nu va mai fi cuvantul nu va mai fi nimic (din tine, din cultura ta, din fiinta ta plenara, din poporul tau). Va fi , probabil, altceva, un nou om, o noua cultura, o noua patrie. Si cu oasele stramosilor tai, ce? Crezi ca iti va fi usor sa traduci uneori cuvinte ale caror semnificatie nu le mai intelegi sau care nu te mai incalzesc defel? Fugim, alergam, cautam, vrem mai binele. Dar mai binele este dusmanul binelui. Asta o stiu din proprie experienta. Cat de simple sunt proverbele si cat de greu e sa le dai dreptate. Cred, cu toata convingerea, ca apropierea culturala la ora deciziei alegerii partenerului e fundamentala in viata. Ati vazut vreun cuc traind cu o randunica? Sau vreo maimuta traind cu o girafa? Desigur, pot coabita, dar nu pot transmite urmasi si traditii. E simplu sa te uiti imprejur si sa-ti dai seama de ce e bine si ce e rau. Natura, chiar tacuta, in felul ei propriu de a comunica, ne transmite mereu legile ei, singurele legi cu masura.

Iubirea ateniana si iubirea spartana

Pentru a vorbi de cele doua forme de iubire trebuie sa ne amintim putin de semnificatia termenilor spartan si atenían.

Popoare antice, renumite pentru forta cu care au ramas in istorie desi in  maniere diferite, spartanii, putini la numar, mai saraci, traiau sub o dictatura militara; de la 7 pana la 70 de ani omul apartinea statului, se casatorea la 30, era educat intr-o disciplina militara perfecta, educatia  se baza mai ales pe cea fizica; atenienii, popor ospitalier, binevoitor, puneau accentul pe educatia fizica, artística si morala. Copiii invatau de la 4 pana la 18 ani acasa si in sali pe care statul le punea la dispozitia lor insa educatia era libera, statul nu se mai implica. Ca si pozitie geografica Sparta era in sud, Atena mai la nord. Atenienii au lasat istoriei arhitectura, poezia, oratoria, spartanii au lasat traditia militara. Cred ca daca am mai reduce aceste civilizatii la doua atribute ar trebui sa le numim civilizatia spiritualitatii  pe cea ateniana si civilizatia disciplinei, a supunerii, pe cea spartana.

Ce legatura au toate aceste lucruri cu iubirea? Ei bine, despre iubire si despre ce reprezinta ea s-au scris nenumarate pagini, doar cine nu a intalnit-o niciodata are nevoie de definitii, nu-i asa? Nu am ales intamplator adjectivele spartana si ateniana deorece ma voi referi la o anumita etapa din viata omului, cand educatia mai are inca un cuvant de spus – copilaria. Iar copilaria este timpul iubirii prin excelenta.

Traiesc de mai bine de un deceniu, impreuna cu familia mea intr-un teritoriu “spartan”- Spania si soarta a vrut sa pot cunoaste indeaproape multi copii romani, care, la fel cu ai mei, au trebuit sa se formeze pe teritoriu iberic. Pentru cei nascuti aici educatia cu tenta spartana a fost si este usor de asimilat si de acceptat, chiar daca aceasta intra de multe ori in contradictie cu asteptarile si cu experienta “ateniana” a parintilor romani. Nu mi-e frica sa fac aceste afirmatii si sunt convinsa ca cei care cunosc indeaproape cele doua culturi ma vor aproba. Asteptarile noastre spirituale nu sunt satisfacute sau sunt brazdate din scurt de rigoarea si de duritatea cu care sunt educati aici copiii. Manifestarile noastre de gingasie, de tandrete, de respect fata de copil sunt considerate aici semne de slabiciune. Noi, daca urcam in pluta cu copilul si vaslim impreuna cu el pentru a-i arata lumea, “cocolosim” copilul. Daca suntem la fel de stricti si acasa cu ei asa cum se comporta profesorii lor spanioli, simtim ca ceva se rupe in noi, ne pierdem nu doar esenta noastra launtrica, spirituala, ci si copilul. Exista in spaniola cuvantul “chispa”-scanteie, este asemenea flacarii unei lumanari, pe care noua, la scoala din  Romania am simtit ca ne-au aprins-o deasupra capului insa care simt ca aici  lipseste. Poate am avut eu ghinionul sa dau de scoli mai putin “deschise”, insa acel ceva, ce face sa straluceasca fiinta umana, sa se simta bine intre oameni, sa fie unul pentru toti si toti pentru unul ,nu e. Desigur, si faptul ca eu am studiat in comunism pe cand  copiii mei in capitalism isi spune cuvantul. Sunt convinsa ca in Romania flacara aceasta continua sa arda pentru ca din toate vacantele noastre din Romania ne-am intors mai bogati sufleteste.

Sunt multi copii romani esuati pe treptele scolilor din Spania. Cred ca aceste forme diferite de a vedea lumea au si ele un cuvant de spus in felul in care ne ajutam copilul sa ajunga la implinire.

Spania e mai bogata decat Romania pentru ca e mai disciplinata, nu pentru ca ar avea mai multe resurse. Familia este o institutie sacra aici,de care nu te poti atinge, chiar daca de multe ori acest lucru nu este decat o fatada. Noua, aceste doua cuvinte : disciplina si familia ne creeaza destul de multe probleme.

Cred ca , desi vecine, exista doua tari in care gasim extremele celor doua forme de iubire: China si Rusia, prima spartana, cea de-a doua, ateniana. De fapt, ce inseamna “spiritualitate”? Cred ca este acea gingasie a sufletului, in care pe langa grija pe care o ai fata de propriul suflet, faci loc si sufletului de langa tine si il tratezi cu acelasi respect si grija.

Cred ca educatia si iubirea de tip atenian sunt proprii statelor bogate, celor in care bogatia spirituala este la fel de importanta ca si cea materiala, celor cu un grad de civilizatie vizibil superior (tarile aparent dure si reci, cele nordice si germanice) Ironia sortii a facut sa “cersim din poarta-n poarta chiar daca muntii nostri aur poarta” . Evident ca vrand, nevrand culturile care coabiteaza, se influenteaza. Ar fi bine sa preluam intotdeauna ceea ce este pozitiv, ceea ce ne imbogateste din toate punctele de vedere si sa nu ne fie frica sa ne aratam si noi partile pozitive.

Ziua Europei in Alcala de Henares 12 mai 2013

Pentru o duminica petrecuta in familie, va recomand sa va imbogatiti cunostintele despre Europa si sa participati la o serie de activitati gratuite organízate de administratia spaniola. Pentru mai multe detalii: http://www.madrid.org/cs/Satellite?blobcol=urldata&blobheader=application%2Fpdf&blobheadername1=Content-disposition&blobheadername2=cadena&blobheadervalue1=filename%3Dweb.pdf&blobheadervalue2=language%3Des%26site%3DMPDE&blobkey=id&blobtable=MungoBlobs&blobwhere=1352815394311&ssbinary=true