Despre iubire. Iubirea ateniana si iubirea spartana

Despre iubire

Iubirea: Flacara care arde mintile, banii si stima.Concluzie: mintea, banii si stima apartin ratiunii, ghetarului, diamantului, perfectiunii. Iubirea nu este perfecta dar diamantarul si-ar da toti banii pentru ea. “Acolo unde ti-e sufletul iti este averea”Iubirea inseamna incredere deplina, abandonarea sinelui. Doar fricosii tremura ca nu vor mai avea bani, cariera sau putere. Iubirea iti da aripi prin care zborul devine mult mai implinitor decat toate avutiile si toate functiile lumii.”Iubirea l-a orbit”… ce norocos… a putut sa moara putin pentru lumea aceasta pentru a vedea lumea noua catre care nazuiesc cu totii. A iesit din sfera umana si a intrat in cea spirituala. Folosim acest termen “spiritual” pt varii sensuri: lumea mistica, a credintei, lumea sufletului si lumea mintii (Cat este de “spiritual”! spunem despre unul care face glume reusite dar expresia s-a schimbat foarte mult fata de semnificatia sa originala). Anticii nu au gresit deloc cand au reprezentat iubirea prin Cupidon cu a lui sageata .Iubirea exista ca o energie pozitiva a lumii, fiecare dintre noi o lanseaza incoace si incolo dar ea devine implinire atunci cand  doua sageti arzatoare coincid, isi raspund. Lucrul acesta se intampla foarte rar si oamenii ar trebui sa rationalizeze si acest fenomen (cum fac de altfel cu toate fenomenele) si sa aiba grija de el, sa-l protejeze, sa-l respecte… De obicei sagetile sunt “oarbe”, ele nu vad nici casa, nici functia, nici pozitia sociala a celui catre care merg, nici frumusetea si nici varsta, cu atat mai putin banii si averile. Prin incandescenta lor ele ard tot raul din jur: cuvinte urate, gesturi ofensatoare, atitudini de superioritate sau lipsa de atentie. Noi am invatat, stim cum trebuie sa ne comportam cand vrem sa aratam ca suntem indragostiti si in fata unui suflet inocent un teatru bine jucat e mai mult decat suficient pentru a-si atinge telul. Iar telurile sunt purtate de interese: de a arata lumii ca ti-ai gasit sot/sotie, ca te-ai “aranjat” printr-o casnicie de convenienta, ca ai reusit sa-ti vezi visul de a avea copii, etc. Ce trist… Daca si-ar da seama oamenii  cate vizite la medici ar putea evita daca ar fi mai sinceri cu ei insisi… Ipocrizia este dusmanul sufletului. Ne cladim si ne imbogatim in fiecare zi ratiunea, cunostintele despre viata dar uitam de coarda sensibila a lumii. Intelectul fara suflet e infect, sufletul fara intelect e defect…uite-o rima :). De ce a fost si este Eminescu atat de mare? Pentru ca le-a avut pe amandoua.. El, la fel ca toti marii eroi ai istoriei. Iubirea nu inseamna inchiderea intr-o camaruta si uitare de lume. Ea creste si se intareste asemeni florilor de camp. Una singura sau doua rezista mai greu intemperiilor decat cele din lan.

Desigur ca multiculturalitatea actuala, coabitarea oamenilor de diferite origini si culturi ne imbogateste spiritual si adesea si material. Insa daca nu se pastreaza “cuvantul” va disparea si fiinta. Pentru ca daca in Biblie este scris ca “la inceput a fost cuvantul” este logic ca daca nu va mai fi cuvantul nu va mai fi nimic (din tine, din cultura ta, din fiinta ta plenara, din poporul tau). Va fi , probabil, altceva, un nou om, o noua cultura, o noua patrie. Si cu oasele stramosilor tai, ce? Crezi ca iti va fi usor sa traduci uneori cuvinte ale caror semnificatie nu le mai intelegi sau care nu te mai incalzesc defel? Fugim, alergam, cautam, vrem mai binele. Dar mai binele este dusmanul binelui. Asta o stiu din proprie experienta. Cat de simple sunt proverbele si cat de greu e sa le dai dreptate. Cred, cu toata convingerea, ca apropierea culturala la ora deciziei alegerii partenerului e fundamentala in viata. Ati vazut vreun cuc traind cu o randunica? Sau vreo maimuta traind cu o girafa? Desigur, pot coabita, dar nu pot transmite urmasi si traditii. E simplu sa te uiti imprejur si sa-ti dai seama de ce e bine si ce e rau. Natura, chiar tacuta, in felul ei propriu de a comunica, ne transmite mereu legile ei, singurele legi cu masura.

Iubirea ateniana si iubirea spartana

Pentru a vorbi de cele doua forme de iubire trebuie sa ne amintim putin de semnificatia termenilor spartan si atenían.

Popoare antice, renumite pentru forta cu care au ramas in istorie desi in  maniere diferite, spartanii, putini la numar, mai saraci, traiau sub o dictatura militara; de la 7 pana la 70 de ani omul apartinea statului, se casatorea la 30, era educat intr-o disciplina militara perfecta, educatia  se baza mai ales pe cea fizica; atenienii, popor ospitalier, binevoitor, puneau accentul pe educatia fizica, artística si morala. Copiii invatau de la 4 pana la 18 ani acasa si in sali pe care statul le punea la dispozitia lor insa educatia era libera, statul nu se mai implica. Ca si pozitie geografica Sparta era in sud, Atena mai la nord. Atenienii au lasat istoriei arhitectura, poezia, oratoria, spartanii au lasat traditia militara. Cred ca daca am mai reduce aceste civilizatii la doua atribute ar trebui sa le numim civilizatia spiritualitatii  pe cea ateniana si civilizatia disciplinei, a supunerii, pe cea spartana.

Ce legatura au toate aceste lucruri cu iubirea? Ei bine, despre iubire si despre ce reprezinta ea s-au scris nenumarate pagini, doar cine nu a intalnit-o niciodata are nevoie de definitii, nu-i asa? Nu am ales intamplator adjectivele spartana si ateniana deorece ma voi referi la o anumita etapa din viata omului, cand educatia mai are inca un cuvant de spus – copilaria. Iar copilaria este timpul iubirii prin excelenta.

Traiesc de mai bine de un deceniu, impreuna cu familia mea intr-un teritoriu “spartan”- Spania si soarta a vrut sa pot cunoaste indeaproape multi copii romani, care, la fel cu ai mei, au trebuit sa se formeze pe teritoriu iberic. Pentru cei nascuti aici educatia cu tenta spartana a fost si este usor de asimilat si de acceptat, chiar daca aceasta intra de multe ori in contradictie cu asteptarile si cu experienta “ateniana” a parintilor romani. Nu mi-e frica sa fac aceste afirmatii si sunt convinsa ca cei care cunosc indeaproape cele doua culturi ma vor aproba. Asteptarile noastre spirituale nu sunt satisfacute sau sunt brazdate din scurt de rigoarea si de duritatea cu care sunt educati aici copiii. Manifestarile noastre de gingasie, de tandrete, de respect fata de copil sunt considerate aici semne de slabiciune. Noi, daca urcam in pluta cu copilul si vaslim impreuna cu el pentru a-i arata lumea, “cocolosim” copilul. Daca suntem la fel de stricti si acasa cu ei asa cum se comporta profesorii lor spanioli, simtim ca ceva se rupe in noi, ne pierdem nu doar esenta noastra launtrica, spirituala, ci si copilul. Exista in spaniola cuvantul “chispa”-scanteie, este asemenea flacarii unei lumanari, pe care noua, la scoala din  Romania am simtit ca ne-au aprins-o deasupra capului insa care simt ca aici  lipseste. Poate am avut eu ghinionul sa dau de scoli mai putin “deschise”, insa acel ceva, ce face sa straluceasca fiinta umana, sa se simta bine intre oameni, sa fie unul pentru toti si toti pentru unul ,nu e. Desigur, si faptul ca eu am studiat in comunism pe cand  copiii mei in capitalism isi spune cuvantul. Sunt convinsa ca in Romania flacara aceasta continua sa arda pentru ca din toate vacantele noastre din Romania ne-am intors mai bogati sufleteste.

Sunt multi copii romani esuati pe treptele scolilor din Spania. Cred ca aceste forme diferite de a vedea lumea au si ele un cuvant de spus in felul in care ne ajutam copilul sa ajunga la implinire.

Spania e mai bogata decat Romania pentru ca e mai disciplinata, nu pentru ca ar avea mai multe resurse. Familia este o institutie sacra aici,de care nu te poti atinge, chiar daca de multe ori acest lucru nu este decat o fatada. Noua, aceste doua cuvinte : disciplina si familia ne creeaza destul de multe probleme.

Cred ca , desi vecine, exista doua tari in care gasim extremele celor doua forme de iubire: China si Rusia, prima spartana, cea de-a doua, ateniana. De fapt, ce inseamna “spiritualitate”? Cred ca este acea gingasie a sufletului, in care pe langa grija pe care o ai fata de propriul suflet, faci loc si sufletului de langa tine si il tratezi cu acelasi respect si grija.

Cred ca educatia si iubirea de tip atenian sunt proprii statelor bogate, celor in care bogatia spirituala este la fel de importanta ca si cea materiala, celor cu un grad de civilizatie vizibil superior (tarile aparent dure si reci, cele nordice si germanice) Ironia sortii a facut sa “cersim din poarta-n poarta chiar daca muntii nostri aur poarta” . Evident ca vrand, nevrand culturile care coabiteaza, se influenteaza. Ar fi bine sa preluam intotdeauna ceea ce este pozitiv, ceea ce ne imbogateste din toate punctele de vedere si sa nu ne fie frica sa ne aratam si noi partile pozitive.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: