Despre martisor

Despre martisor

SIMBOL AL PRIMĂVERII, conform arheologilor, mărţişorul datează de peste opt mii de ani, are origini latine şi este denumirea populară a lunii Martie. Sărbătorindu-se în prima zi a lunii martie, obiceiul mărţişorului este specific poporului român, originile lui aflându-se în credinţele şi practicile agrare.

Strămoşii noştri sărbătoreau Anul Nou la 1 Martie, lună care purta numele Zeului Marte, ocrotitorul câmpului şi al turmelor, cel care simbolizează renaşterea naturii. Vechii traci atribuiau aceste virtuţi Zeului Marsyas silen, cel despre care se crede că a inventat fluierul. Acestui zeu i-au fost dedicate sărbătorile primăverii, ale florilor şi fecundităţii naturii.

Confecţionate din cânepă sau lână, iar mai târziu, cele două fire, alb şi roşu formau, înnodate, un şnur în formă de opt de care se legau ulterior monede de aur, argint sau bronz, dar şi fire de iarbă, muguri sau flori.
Metalul din care erau confecţionate monedele – mărţişor semnificau statutul social al celei care-l purta, iar cele două culori reprezintă continuitatea vieţii după moarte, victoria binelui asupra răului, după cum bine ne-a confirmat-o şi legenda, a primăverii asupra iernii. Cele care purtau mărţişoare din pietricele, le vopseau în alb şi roşu, le inşirau pe o aţă şi le purtau la gât.

Conform legendei, culoarea roşie reprezintă dragostea pentru tot ceea ce este frumos şi rămâne simbolul sângelui bravului tânăr. Albul simbolizează puritatea, sănătatea şi ghiocelul, prima floare care apare primăvara.într-o altă interpretare, culoarea roşie este atribuită femeii, iar albul, inţelepciunii bărbatului, împletirea celor două culori simbolizând unirea forţelor care dau naştere vieţii.
Albul şi roşul sunt culorile cu care se împodobesc primele oi care intră în stână, dar şi primul plug ieşit la arat, sunt simboluri ale sexelor, folosite atât în bradul de nuntă, cât şi la cel de înmormântare.

Fetele purtau mărţişorul până când înfloreau pomii, apoi îl legau de trunchiul acestora, iar cu moneda, la Sf. Gheorghe, işi cumpărau brânza şi vin roşu. Credeau că altfel vor avea tot anul o faţă albă, frumoasă şi îmbujorată.
In prima zi de primăvară, ţăranii noştri obişnuiau să pună funii roşii şi albe în ramurile pomilor din livezi pentru a atrage rod bogat, la coarnele vitelor, la porţile grajdurilor, la torţile găleţilor, pentru îndepărtarea deochiului şi a duhurilor malefice, dar şi pentru invocarea puterii regeneratoare a vieţii.

La începutul secolului XX, mărţişorul se dăruia copiilor în dimineaţa de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. Se spune despre cei care poartă mărţişorul că vor fi sănătoşi şi frumoşi ca florile, drăgăstoşi, bogaţi, norocoşi, feriţi de boli şi de deochi
Obiceiul a fost atestat în toate teritoriile locuite de români. În unele zone, mărţişorul se poartă pe perioada zilelor Babelor, sau până la Florii, apoi se agaţă de crengile unui pom din grădină. Se crede că, dacă pomul va rodi, purtătorul mărţişorului va avea noroc.
Mărţişorul va rămâne astfel peste veacuri ca „funia anului”, cea care adună laolaltă cele 12 luni, în cele două anotimpuri străvechi ale calendarului popular, vara şi iarna.

din http://www.infootopeni.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: